Romania la Bienala de Arhitectura de la Venezia

Pentru prima dată Romania este prezentă la Bienala de Arhitectură de la Venezia cu două proiecte distincte. Proiectul principal este intitulat 1:1 Ehibiting spaces și este expus la galeria Giardini di Castello. Cel de al doilea proiect este găzduit de Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică sub numele Superbia.  Astăzi vom prezenta în mare proiectul 1:1 Ehibiting spaces, urmând ca în zilele următoare să spunem câteva cuvinte și despre Superbia.

Coridorul exterior este un spațiu colectiv, public și profan

Conceptul fundamental al proiectului este explorarea spațiului  într-un itinerariu de auto-revelare a instanțelor spațiale care ne definesc, de cele mai multe ori, existența zilnică. Pentru a materializa la nivel practic acest concept echipa de arhitecți condusă de Tudor Vlăsceanu a pornit de la un calcul mai mult sau mai puțin complex, conform căruia fiecare bucureștean beneficiază de un spațiu personal de 94,4 m2. Prin urmare, în pavilionul României a fost expus un corp arhitectural ce include o suprafață desfășurată de 94 m2. Acest corp va fi înconjurat de un coridor îngust.

Spațiul principal de 94 m2 poate fi experimentat, pe rând, doar de o singură persoană. Odată ce o persoană intră în acel spațiu are loc o translație către scara de 1:1 a relației dintre om și spațiul care îi aparține, iar astfel pot fi decodate diferitele semnificații ale spațiului. Practic, prezența acelui corp arhitectural în formă aproape dreptunghiulară delimitează două spații diferite, care pot fi, la fel de bine, două lumi distincte. Primul spațiu este cel planificat prin amplasarea corpului arhitectural, iar cel de al doilea este un spațiu oarecum accidental, definit însă de primul spațiu. Astfel, spațiul din interiorul obiectului reprezintă un spațiu personal, sacru, privat și abstract, iar coridorul din jurul obiectului reprezintă un spațiu colectiv, exterior, public și profan. Punctul culminant pe care fiecare vizitator îl atinge în timpul drumului său inițatic este intrarea în spațiul sacru dinspre spațiul profan, un adevărat moment revelator.

Partea interioară, un spațiu personal, privat, sacru

Spațiul din interiorul obiectului este iluminat natural printr-o deschidere circulară în tavan, dar și prin alte trei puncte aflate pe trei dintre pereții perimetrali. Prin acest joc, vizitatorul care experimentează spațiul său sacru este dotat cu principalele coordonate geometrice de care are nevoie.

Un alt aspect extrem de interesant este faptul că pereții perimetrali sunt dotați cu vizoare prin care vizitatorii care se află pe coridorul exterior pot privi înăuntru, pregătindu-se astfel pentru pasul care vor urma să-l facă. Datorită acestui detaliu, vizitatorul nu este introdus în mod violent într-un spațiu pe care trebuie întâi să-l conștientizeze, să-i adulmece existența.

Momentul translatiei la 1:1

Astfel, momentul revelator al translației la 1:1 nu va lua pe nimeni pe nepregătite.

Proiectul național al României a făcut furori în presa internațională. Publicația britanică BDOnline consideră că România strălucește la această ediție a Bienalei și ar merita cel puțin o mențiune specială, mai ales că proiectul a fost propus, realizat și prezentat de cea mai tânără echipă de arhitecți din istoria bienalei, întrucât toți membri echipei au 25-26 de ani.


Leave a Comment