Los Angeles Museum of the Holocaust

Los Angeles Museum of the Holocaust, o privire de ansamblu.

În ultimele decenii au apărut pe tot mapamondul o mulțime de muzee dedicate Holocaustului. Din punct de vedere arhitectural, abordările au fost cele mai diverse, însă una dintre cele mai izbutite pare a fi Los Angeles Museum of the Holocuast, pentru că frizează metaforicul și se contopește practic cu încărcătura istorică și umană pe care trebuie să o transmită vizitatorilor. Cu alte cuvinte, umanitatea, istoria și arhitectura și-au dat mâna pentru a face din vizitarea muzeului un veritabil act existențial.

Los Angeles Museum of the Holocaust a fost proiectat de arhitectul Hagy Belzberg, și se încadrează în ceea ce am putea numi arhitectură verde. Dosit între o parcare imensă, un mall și un oficiu poștal, muzeul este practic un parc în care cel mai adesea se pod vedea copii jucându-se, adulți plimbându-se cu animalele de companie și, în zilele de odihnă, familii ieșite la picnic. Urmând o cărare de ciment șerpuindă se ajunge în cele din urmă la intrarea în muzeu, un gang îngust și drept care te conduce sub pământ, acolo unde se desfășoară nevăzut istoria. Intrarea în muzeu devine astfel un fel de procesiune care-l confruntă pe vizitator cu ceea ce Hannah Arendt numea ”banalitatea răului”, adică acea stare care confundă cotidianul cu oribilul.

Los Angeles Museum of the Holocaust. O privire in interior.

În loc să scoată în evidență dimensiunea eroică, Belzberg a preferat să marjeze pe o strategie stratificată, combinând urbanul cu metaforicul. Prin urban, se înțelege aici o construcție care să se încadreze perfect în peisajul urbanistic al zonei, iar prin ”metaforic” înțelegem intenția de a proiecta o clădire care vorbește despre Holocaust, fără a face referiri specifice la acesta prin integrarea unor simboluri iconografice iudaice, cum este cazul celor mai multe astfel de muzee.

Încăperile se joacă cu spațiul, cu formele și cu lumina, în funcție de ceea ce este prezentat în fiecare dintre el. Încăperea dedicată vieții în lagărele de concentrare este mică, cu forme regulate, o încăpere comprimată de-a dreptul, dar din care se poate vedea o altă parte a muzeului care vorbește despre viața ce să desfășoară dincolo de gardul din sârmă ghimpată, iar aceste încăperi sunt înalte, pline de forme ludice și lumină.

Mergând spre ieșirea din Los Angeles Museum of the Holocaust, vizitatorul este reintrodus, treptat, în dimensiunea parcului, cu toate zgomotele pline de viață pe care acestea le presupune, aceasta fiind o metaforă pentru momentul eliberării evreilor, atunci când aceștia intrau, progresiv, din nou în contact cu realitatea.

Muzeul gândit de Belzberg propune două itinerarii distincte, amândouă fiind, practic, o călătorie inițiatică. Primul itinerariu este menit să conducă din lume în afara ei, iar cel de-al doilea din afara lumii, din nou, spre lume. Avem de a face, astfel, cu o reîntoarcere la sine în urma unui act existențial ce îndeamnă la cunoaștere prin ieșirea din sine și la memorie prin reîntoarcerea în sine.

Los Angeles Museum of the Holocaust a fost una dintre cele mai economice mari clădiri proiectate vreodată. Acestui proiect i-au fost alocate 14 milioane $, adică undeva la 500 $ mp. Cel mai probabil, acest muzeu nu se regăsește pe ghidurile turistice, dar merită vizitat fără doar și poate.

Comments
Leave a Reply to W