Utilizarea apei de mare pentru fabricarea betonului
Foto: http://www.chnpress.com/
O discuție referitoare la utilizarea apei de mare pentru fabricarea betonului ne-ar putea părea ușor deplasată pentru spațiul românesc, dar la nivel mondial inginerii din domeniul construcțiilor civile dezbat intens această problemă, întrucât există nenumărate situri de construcții unde utilizarea apei de mare ar fi mult mai avantajoasă din motive logistice și economice. Dincolo de toate, o astfel de discuție este de interes pentru toți inginerii deoarece include aspecte extrem de importante referitoare la reactivitatea chimică a betonului în contact cu alte substanțe.
Salinitatea apelor marine are o valoare medie de 3,5%. Din acest procent, aproximativ 78% este clorură de sodiu, adică sare. Restul de 22% este constituit din diferite săruri de potasiu, clorură de magneziu și sulfat de magneziu. Toate aceste elemente pot reacționa chimic într-un mod asemănător cum reacționează alcalinele în cazul cimentului. Prin urmare, utilizarea apei marine ar trebui evitată atunci când sunt folosite diferite agregate despre care se știe că reacționează cu alcalinele. În cazul betonului armat, utilizarea apei marine nu duce neapărat la o calitate mai scăzută a betonului, ci la coroziunea armăturilor. Din aceste motive se consideră că apa de mare ar putea fi folosită pentru fabricarea betonului simplu. Totuși, apele care conțin procentaje mari de clorure pot cauza diferite eflorescențe, prin urmare utilizarea apei marine nu este recomandată în locuri unde aspectul betonului este important.
În ceea ce privește discuțiile referitoare la coroziunea armăturilor datorită folosirii apei marine părerile sunt împărțite. Diferite experimente au arătat că atunci când s-a folosit apă normală, coroziunea armăturilor a fost mai puternică. Porozitatea betonului armat fabricat cu apă normală avea un nivel mult mai ridicat ceea ce nu favoriza o acoperire bună a armăturilor. În cazul betonului confecționat cu apă marină porozitatea a avut un nivel mult mai scăzut, ceea ce a permis o acoperire mai bună a suprafețelor armate, iar acest lucru, la rândul său, a frânat fenomenul coroziunii.
Dar. pe de altă parte, s-a stabilit deja de multă vreme că porozitatea betonului depinde de mai mulți factori, prin urmare este greu de intuit cu exactitate care ar fi fost rolul apei marine în experimentele menționate anterior. Date fiind aceste necunoscute, este recomandat ca utilizarea apei de mare să fie evitată acolo unde este posibil. Astfel rămâne deschis un vast câmp de cercetare referitor la factorii care determină porozitatea betonului și la elementele apei marine care ar putea interfera cu aceștia.
Los Angeles Architecture Awards
Los Angeles Architecture Awards, un concurs deja bine cunoscut în lumea arhitecturii transatlantice, și-a desemnat în urmă cu câteva săptămâni laureații. Proiectele selectate pentru faza finală a concursului au acoperit o gamă largă de programe arhitecturale precum clădiri de birouri, arene sportive, locuințe colective și multe altele. Au fost trimise câteva sute de proiecte, din care juriul a selectat 31 de proiecte câștigătoare în cadrul a 20 de categorii diferite. Să vedem câteva dintre proiectele câștigătoare:
Marele Premiu: Clădire administrativă pentru departamentul de poliție din Los Angeles
Ocupă o suprafață de peste 500.000 metri pătrați și include spații publice precum un parc, un auditorium de 400 locuri și o grădină pe acoperiș. Proiectul a fost realizat de firma de arhitectură AECOM în colaborare cu Roth Sheppard Associates.
Foto: http://www.archdaily.com/
Community Impact Award: L.A. Live
Un complex de divertisment major, proiectat în concordanță cu principiile unei sustenabilități avansate. Este rodul a 20 de ani de muncă în cadrul unui proiect de redesenare a Los Angeles-ului care a început cu extinderea Centrului de Conferințe. Este un exemplu unic pentru o colaborare reușită între mediul de afaceri și administrația locală.Proiectul a fost realizat de Barry Design Associates, ELS Architecture and Urban Design, Gensler, RTKL Associates Inc.
Foto: http://www.archdaily.com/
Education Award: Cahill Center for Astronomy & Astrophysics at Caltech
Sediul unei facultăți de top în domeniul astronomiei și a astrofizicii și este proiectat astfel încât să corespundă nevoilor specifice ale studenților și cercetătorilor. Proiect realizat de Morphosis Architects.
Foto: http://www.archdaily.com/
Premiul pentru design de interior
A fost acordat unui număr de două proiecte, acestea fiind greu de departajat.
a) Graduate Aerospace Laboratories, California Institute of Technology
Foto: http://www.archdaily.com/
b) The Annenberg Space for Photography
Foto: http://www.archdaily.com/
Pentru mai multe detalii puteți accesa linkul următor: http://www.archdaily.com/
Architecture and Design Film Festival
Cu toții suntem obișnuiți cu festivalurile de film gen Oscar, Ursul de Aur ș.a.m.d. dar puțini știu că există și festivaluri de film dedicate arhitecturii, cum ar fi Architecture and Design Film Festival care anul acesta va avea loc la cinematografele Tribeca din Manhattan în luna octombrie.
Architecture and Design Film Festival este un elogiu adus arhitecturii și designului de interior. Festivalul va încânta audiența cu diferite filme care vor vorbi despre modul în care gândesc, lucrează și crează. Desfășurarea festivalului va cuprinde 4 zile în cadrul cărora vor fi prezentate filme pe diferite teme prestabilite, ca de exemplu: arhitectura, oamenii și personalitățile din spatele arhitecturii, procesul de design și rezultatul acestuia.
Festivalul nu este cu circuit închis. Practic orice firmă de arhitectură care a realizat un film îl poate trimite organizatorilor pentru a vedea dacă se încadrează în categoriile amintite.
Pentru mai multe detalii puteți consulta site-ul oficial al Architecture and Design Film Festival.
Ce este un studiu geotehnic?
Atunci când achiziționați un teren în vederea unei construcții de orice tip primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vă adresați unor laboratoare și ingineri de specialitate pentru realizarea unui studiu geotehnic, pentru că rezultatele studiului geotehnic vor determina proiectarea fundației. În funcție de caracteristicile solului se va determina adâncimea fundației, dar și compoziția acesteia. După cum putem intui cu toții, o construcție este cu atât mai sigură cu cât este ridicată pe o fundație solidă.
Orice studiu geotehnic elaborat la standardele de calitate recomandate cuprinde trei faze distincte care implică forță de muncă de specialități diferite!
Faza lucrărilor de teren
În mod evident, acesta este primul pas care se face după contractarea unei lucrări și constă în deplasarea la fața locului a unei echipe atașate laboratorului care elaborează studiul. Se vor executa unul sau mai multe foraje, în funcție de suprafața terenului. În funcție de caracteristicile solului, concluziile valabile pentru forajul în cauză sunt valabile pe o distanță de 100-200 m în jurul forajului. Acest lucru înseamnă că, atunci când doriți să construiți o casă este de ajuns un singur foraj, în timp ce pentru o hală (de exemplu) vor fi necesare mai multe foraje.
În afară de foraj se va executa, de asemenea, o penetrare dinamică cu con și se vor preleva probe de teren tulburate și netulburate.De regulă se prelevează câte o probă la fiecare 50 cm forați.
Probele de teren vor fi duse la laborator pentru investigațiile specifice.
Faza de laborator
Odată ce probele ajung la laborator se trece analiza geotehnică a fiecărei probe în parte pentru stabilirea unor caracteristici importante a solului, precu:
- -Plasticitatea: limita de curgere, limita framântare, indice plasticitate, indice consistenta
- -Structura: greutate volumica, porozitate, indice de porozitate, gradul de umiditate
- -Caracteristicile contractile
- -Compresibilitatea: modulul de compresibilitate, coeficient de tasare specifica, tasare specifica la inundare
- pentru fiecare foraj se vor prezenta: curbe de compresiune/tasare, diagrame ternare – argile – prafuri – nisipuri
-umiditate naturală, granulozitate
Pentru stabilirea fiecărei caracteristici în parte probele prelevate trec printr-o serie de măsurători, experimente și investigații specifice pe care nu le vom detalia acum.
Faza de birou
În această ultimă fază are loc colectarea, centralizarea și interpretarea datelor obținute în faza de laborator în vederea elaborării referatului final. Acesta va conține o prezentare generală a caracteristicilor zonei, o prezentare a datelor specifice obținute, concluziile inginerului de specialitate și diferite recomandări pentru proiectarea fundațiilor.
După cum se poate observa, elaborarea unui studiu geotehnic este un proces extrem de laborios care implică mai mulți specialiști, iar un studiu geotehnic foarte bine elaborat poate face diferența într-o fundație sigură și stabilă, sau o fundație care după puțină vreme începe să evidențieze diferite lipsuri, iar de o fundație trainică depinde comfortul și siguranța celor care doresc să construiască ceva.
Alegerea firmei de specialitate cu care doriți să colaborați este extrem de importantă, deoarece există, din păcate, firme care elaborează studii geotehnice la un preț care ia ochii, dar fără analizarea probelor, întocmind referatul final doar pe baza recunoașterii solului cu care au de a face, iar fiecărei caracteristici în parte îi este atribuită valoarea medie specifică pentru acel tip de sol. Acest lucru va duce la elaborarea unui studiu geotehnic inexact, iar aceasta inexactitate se poate întoarce oricând împotriva beneficiarului însăși.
Geneza orașelor medievale
Evul Mediu constituie o sinteză între antichitate şi crestinism, reprezentând o perioadă de mari transformări în plan politic, economic, cultural şi social. Acest interval de timp este caracterizat de migraţia popoarelor, de etnogeneza popoarelor europene şi, în fine, de constituirea statelor feudale, care stau la baza Europei moderne.
Spre deosebire de răsăritul Europei, Europa Apuseană (in special Italia, Galia, Germania si Britania) se confruntă cu invaziile barbare, care provoacă părăsirea unui mare număr de oraşe, determinând implicit ruralizarea teritoriului. În perioada ce a urmat căderii Imperiului Roman de Apus, teritoriul devine divizat în mari proprietăţi, care cuprind câteva sute de ferme. Centrul concentrează forul conducător – laic sau religios – materializat prin catedrală, abaţie, castel.
După o perioadă de depopulare accentuată a vechilor centre urbane - datorată noilor valuri de invazii, s-a ajuns chiar la retragerea nobililor în zonele rurale, în aceste cazuri puterea locală fiind preluată parţial de către cler (episcop si arhiepiscop) – se poate observa o redresare a evoluţiei societăţii din punct de vedere demografic, economic, comercial si legislativ.
Fenomenul urbanistic este discontinuu, noile oraşe nefolosind aproape nimic din civilizaţia urbană antică. Geneza oraşelor medievale si dezvoltarea lor este prilejuită şi sprijinita de câţiva factori: comerţul şi schimbul, economia specifică, apărarea. În acelaşi timp se percep câteva modificări atât la nivel social, cât şi la nivel structural – urban:
- Fortificarea sau refortificarea oraşelor in cursul sec. IV –V d.H. ca urmare a atacurilor barbare. Evident, nu toată suprafaţa a putut fi protejată, aria fiind restrânsa la protejarea nucleului central. (ex. Roma – sec XII – este locuita de cc. 10-20000 de oameni grupati in jurul Capitoliului care işi păstrează importanţa militară. Teatrele şi circurile sunt ocupate devenind spontan nuclee locuite fortificate, Templele şi termeele sunt transformate în biserici şi mănăstir. Podurile şi elementele de apărarea au fost, în mare măsură, singurele construcţii care şi-au menţinut aceeaşi funcţionalitate.)
- Creşterea şi pătrunderea bisericii în oraşe, favorizate prin Edictul de la Milano din 313, dat de Constantin cel Mare. Prin urmare, biserica crestină nu este doar tolerată ci chiar favorizată. În aceste condiţii, biserica incepe să se organizeze, iar organizarea ei se bazează pe organizarea urbană. În cursul sec IV d. H, fiecare oraş devine sediul unui episcop ce işi manifesta puterea in 3 domenii: ordine, justiţie si învăţămînt. Clădirile nu sunt amplasate în exteriorul oraşelor fortificate, ci în interiorul acestora, adesea chiar în centru.
- Crearea unor noi tipuri de ansmbluri – destinate a fi resedinţe imperiale/regale sau mănăstiri/catedrale. Acestea se dezvoltă autonom, fiind adesea chiar nucleul unor noi aşezări urbane.
În cadrul oraşelor medievale, selecţia sitului depinde de combinaţia tradiţională: protectie, avantaje comerciale, fertilitatea pământurilor. Prin urmare, oraşele adoptă diferite stiluri de planimetrie depinzând de locaţie si de topografie. Dezvoltarea oraşelor este de două tipuri:
- Spontană/ Organică – dezvoltarea aşezărilor se concentrează in jurul unor nuclee de interes : catedrale, ansambluri monahale, reşedinţa regală sau imperială. Acest tip de dezvoltare se întâlneşte la majoritatea oraşelor medievale, inclusiv la cele care îşi au originea în oraşele antice care au renăscut în evul mediu. În cazul dezvoltării oraşelor noi pe fondul unei structuri antice, elemental vechi îşi păstrează cenrtalitatea, caracterizându-se printr-o reţea rectangulară de străzi cărora li se adaugă diferite nuclee adiacente cu o structură stradală organică (ex. Paris, Roma, Florenta, Verona, Bolognia, Carcassone)
- Planificată – aceste oraşe sunt menite să acomodeze populaţia în creştere din vechiile centre – oraşe colonii, in fr. Bastide – mici fortăreţe. Primele astfel de oraşe au fost realizate în sudul Franţei – regiunea Languedoc. Funcţia lor principală, a fost aceea de a popula noile frontiere, permiţând reaşezarea populaţiei dispersate în urma distrugerilor cauzate de războaie. Astfel se realizează un control mult mai eficient al noilor regiuni dar şi al oraşelor mai vechi care erau slăbite. Pentru realizarea unui astfel de control asupra oraşelor slăbite, s-a recurs la mutarea comerţului în central nou al oraşului. Printre acestea se numara majoritatea capitalelor est-europene, ca de exemplu Cracovia. Dacă oraşele vechi prezentau o structură organic de reţele stradale, oraşele planificate prezintă o reţea stradală ortogonală.
Pornind de la anumite consideraţii, se încearcă delimitarea teoretică a unor criterii după care oraşele au fost împărţite în mai multe sectoare, regiuni etc. De când există oraşe, împărţirile în diferite sectoare sunt de natură politică sau tehnico-economică. Rostul acestor împărţiri este aşezarea populaţiei pe diferite categorii. Din acest motiv, delimitările administrative a oraşelor au creat, uneori, fisuri sociale remarcabile.