BABA & PAUNESCU

Pensiunea Atra Doftana

În perioada 7-17 iulie s-a desfășurat la București, în sala Dalles, Anuala de Arhitectură. Momentul cel mai așteptat al evenimentului a fost, probabil, anunțarea câștigătorilor la cele zece categorii de concurs stabilite de organizatori. În concurs s-au înscris peste 160 de proiecte, majoritatea dintre ele fiind amplasate în afara Bucureștiului. Numai premiul presedintelui OAR Bucuresti a ramas in Capitala, fiind castigat de o cladire de locuinte construita pe strada Batistei.

La secțiunea ”arhitectură social-culturală” proiectul câștigător a fost: pensiunea turistică Atra Doftana, proiectată de arhitecții Bogdan Babici si George Maftei. La această secțiunea a mai fost nominalizat și pavilionul vizitatorilor și interpretărilor realizat de arhitecții Roxana Roșca și Marius Călin.

Secțiunea ”arhitectură/locuințe” a fost câștigată de un proiect de extindere, supraetajare și amenajare a unui imobil din comuna Voluntari. Proiectul a fost realizat de arhitecții Rovana Karina, Moga Gheorghe și Juan Carlos Negretti. Mai multe detalii despre acest proiect ne oferă chiar unul dintre proiectanți: ”Proprietarul, care nu e român, ne-a dat o casă veche pe care noi am transformat-o cum am ştiut mai bine, i-am regândit şi remodelat spaţiul şi am scos-o cumva din peisajul specific românesc”, a declarat Juan Carlos Negretti.

Din păcate pentru cei care s-au înscris în concurs, la secțiunea ”amenajări interioare” nu s-a acordat niciun premiu. S-au acordat, în schimb, trei mențiuni de onoare, după cum urmează:

1. Proiect PV_BV, arh. Justin Baroncea;
2. Proiect “em” arh. Roger – Oliviu Pop, Alex Adam, Monika Koryczan;
3. Scenografie pentru „Hedda Gabler” de Henrik Ibsen, arh. Irina Moscu;

La secțiunea ”restaurări” premiul a mers către proiectul de restaurare a conacului Bertola, din jud. Prahova, lucrare semnată de arh. Cristina Constantin. La această secțiune au mai existat două nominalizări:

1. Refacerea pavajelor din Cetatea Sighisoara, arh. Iulius Cristea;
2. Reabilitare si modernizare port turistic, arh. Raluca Mihaela Tempea.

În cele din urmă, premiul ”Opera omnia” a mers către arhitectul Zoltan Takas.

Proiectele premiate la Anuala de Arhitectura de la București arată că arhitectura din România este în plină dezvoltare, întrucât se trece de la niște tipare clasice pentru perioada comunista, la formele mult mai libere tipice pentru arhitectura mondială.

Los Angeles Museum of the Holocaust, o privire de ansamblu.

În ultimele decenii au apărut pe tot mapamondul o mulțime de muzee dedicate Holocaustului. Din punct de vedere arhitectural, abordările au fost cele mai diverse, însă una dintre cele mai izbutite pare a fi Los Angeles Museum of the Holocuast, pentru că frizează metaforicul și se contopește practic cu încărcătura istorică și umană pe care trebuie să o transmită vizitatorilor. Cu alte cuvinte, umanitatea, istoria și arhitectura și-au dat mâna pentru a face din vizitarea muzeului un veritabil act existențial.

Los Angeles Museum of the Holocaust a fost proiectat de arhitectul Hagy Belzberg, și se încadrează în ceea ce am putea numi arhitectură verde. Dosit între o parcare imensă, un mall și un oficiu poștal, muzeul este practic un parc în care cel mai adesea se pod vedea copii jucându-se, adulți plimbându-se cu animalele de companie și, în zilele de odihnă, familii ieșite la picnic. Urmând o cărare de ciment șerpuindă se ajunge în cele din urmă la intrarea în muzeu, un gang îngust și drept care te conduce sub pământ, acolo unde se desfășoară nevăzut istoria. Intrarea în muzeu devine astfel un fel de procesiune care-l confruntă pe vizitator cu ceea ce Hannah Arendt numea ”banalitatea răului”, adică acea stare care confundă cotidianul cu oribilul.

Los Angeles Museum of the Holocaust. O privire in interior.

În loc să scoată în evidență dimensiunea eroică, Belzberg a preferat să marjeze pe o strategie stratificată, combinând urbanul cu metaforicul. Prin urban, se înțelege aici o construcție care să se încadreze perfect în peisajul urbanistic al zonei, iar prin ”metaforic” înțelegem intenția de a proiecta o clădire care vorbește despre Holocaust, fără a face referiri specifice la acesta prin integrarea unor simboluri iconografice iudaice, cum este cazul celor mai multe astfel de muzee.

Încăperile se joacă cu spațiul, cu formele și cu lumina, în funcție de ceea ce este prezentat în fiecare dintre el. Încăperea dedicată vieții în lagărele de concentrare este mică, cu forme regulate, o încăpere comprimată de-a dreptul, dar din care se poate vedea o altă parte a muzeului care vorbește despre viața ce să desfășoară dincolo de gardul din sârmă ghimpată, iar aceste încăperi sunt înalte, pline de forme ludice și lumină.

Mergând spre ieșirea din Los Angeles Museum of the Holocaust, vizitatorul este reintrodus, treptat, în dimensiunea parcului, cu toate zgomotele pline de viață pe care acestea le presupune, aceasta fiind o metaforă pentru momentul eliberării evreilor, atunci când aceștia intrau, progresiv, din nou în contact cu realitatea.

Muzeul gândit de Belzberg propune două itinerarii distincte, amândouă fiind, practic, o călătorie inițiatică. Primul itinerariu este menit să conducă din lume în afara ei, iar cel de-al doilea din afara lumii, din nou, spre lume. Avem de a face, astfel, cu o reîntoarcere la sine în urma unui act existențial ce îndeamnă la cunoaștere prin ieșirea din sine și la memorie prin reîntoarcerea în sine.

Los Angeles Museum of the Holocaust a fost una dintre cele mai economice mari clădiri proiectate vreodată. Acestui proiect i-au fost alocate 14 milioane $, adică undeva la 500 $ mp. Cel mai probabil, acest muzeu nu se regăsește pe ghidurile turistice, dar merită vizitat fără doar și poate.

Trump Ocean Club International Hotel&Tower

Pe 6 iulie a fost inaugurat turnul Trump Ocean Club International Hotel&Tower, cea mai înaltă clădire din America Latină. Proprietarul turnului este miliardarul american Donald Trump, iar înălțimea sa ajunge la 284 m. Trump Ocean Club International Hotel&Tower este un complex hotelier și rezidențial de lux, are 79 de etaje și a fost construit în Panama City, capitala statului Panama.

Proiectarea Trump Ocean Club International Hotel&Tower a revenit societății columbiene de arhitectură Arias Serna Saravia, arhitecții implicați realizând o clădire impresionantă, a cărei volumetrie este inspirată din forma pânzelor de vas și care va fi deservită de 27 ascensoare. Întregul complex rezidențial mai cuprinde cazinouri, restaurante, centre comerciale, galerii de artă, o insulă privată, un centru de conferințe cu o suprafață de 4200 mp, 47 apartamente de lux și aproximativ 300 camere de hotel. Pe terasa de 900 mp cu vedere spre mare tronează două statui impunătoare realizate de pictorul și sculptorul columbian Fernando Botero.

Aproape 85% dintre apartamentele de lux găzduite au fost vândute încă dinaintea inaugurării de pe 6 iulie, având prețuri cuprinse între 250.000 și câteva milioane de dolari. Majoritatea proprietarilor sunt cetățeni străini.

Întreaga investiție făcută de Donald Trump se ridică la 400 milioane de dolari.

Un post care, de data asta, nu se referă strict la nișa abordată de acest blog.

Foarte puțini oameni înțeleg cu adevărat ce înseamnă Social Media și posibilitățile de promovare prin intermediul Social Media. Tocmai din acest motiv, B&P Pro Geo dorește să sensibilizeze cititorii asupra evenimentului ce va fi organizat la Timișoara de revista Biz pe data de 29 septembrie 2010 la Hotel Timișoara. Este vorba de Social Media Summit, eveniment la care vor participa oamenii care în România au definit practic fenomenul de social media marketing: Mănafu, Cristian China-Birta, Victor Kapra și mulți alții. Astfel, Social Media Summit va fi primul summit regional din Banat și Ardeal despre social media și strategii de marketing prin Social Media. Evenimentul va avea loc la Hotel Timișoara pe data de 29 septembrie 2010.

Dan Pătrașcu enumeră în mod foarte pertinent câteva motive pentru care organizarea acestui eveniment la Timișoara este extrem de importantă. În această privință, noi am dori să ne referim mai mult la importanța marketingului prin Social Media, un fenomen care la noi în România se află, încă, la un stadiu incipient, dar beneficiile comerciale pe care Social Media le poate aduce devin tot mai bine conștientizate.

Ce oferă marketingul prin Social Media în plus față de marketingul în plus? În primul rând oferă posibilitatea de a interacționa cu clienții și cu potențialii clienți în timp real, ceea ce pentru zilele în care trăim este un aspect extrem de important. Oamenii au mereu prea puțin timp, iar această realitate este un dezavantaj al marketingului tradițional. Prin Social Media mesajul emis ajunge la receptor instantaneu, în timp ce mijloacele tradiționale de marketing au nevoie de o perioadă mult mai lungă pentru a propaga un mesaj.

În al doilea rând, marketingul prin Social Media oferă posibilitatea unei targetări mai eficiente a clienților. Practic prin Social Media te poți adresa instantaneu unui target extrem de precis pentru că în Social Media găsești toate informațiile despre client de care are nevoie un director de marketing pentru a planifica o campanie. Prin mijloacele tradiționale de marketing, targetul de adresare al companiei este mult mai vag, iar mesajul riscă să ajungă la oameni total neinteresați de ceea ce oferi tu ca și companie. Prin Social Media se pot prestabili o mulțime de detalii a unui grup țintă: localitatea de reședință, vârstă, loc de muncă, interese etc, ceea ce oferă posibilitatea de a trimite un mesaj exact persoanei care va fi interesată de acesta și nu unui grup vast de persoane, dintre care sunt interesate doar câteva ceea ce este oferit.

În al treilea rând, marketingul prin Social Media oferă posibilitatea de a crea rapoarte extrem de clare referitoare la persoanele care au receptat mesajul emis de către companie. În marketingul tradițional lucrul acesta este mult mai anevoios. În Social Media există posibilități nelimitate practic de a știi cine a citit informațiile pe care le-ai oferit, de câte ori a reveni, cât timp a stat citind informațiile oferite, locul de unde le-a accesat ș.a.m.d. Prin urmare raportul costuri/beneficii poate fi evaluat mult mai eficient dacă se recurge la social media marketing iar astfel se pot evita cheltuieli de promovare care ar fi inutile. Astfel, marketingul prin Social Media oferă posibilitatea de a calcula mult mai bine bugetul necesar unei campanii.

B&P susține Social Media Summit pentru că astfel managerii de firme, și nu numai, pot conștientiza efectele beneficie a marketingului prin Social Media și astfel s-ar putea schimba din temelii paradigma de marketing ce domină în acest moment mediul de afaceri. Vor mai urma și alte postări despre Social Media Summit!

Pentru prima dată Romania este prezentă la Bienala de Arhitectură de la Venezia cu două proiecte distincte. Proiectul principal este intitulat 1:1 Ehibiting spaces și este expus la galeria Giardini di Castello. Cel de al doilea proiect este găzduit de Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică sub numele Superbia.  Astăzi vom prezenta în mare proiectul 1:1 Ehibiting spaces, urmând ca în zilele următoare să spunem câteva cuvinte și despre Superbia.

Coridorul exterior este un spațiu colectiv, public și profan

Conceptul fundamental al proiectului este explorarea spațiului  într-un itinerariu de auto-revelare a instanțelor spațiale care ne definesc, de cele mai multe ori, existența zilnică. Pentru a materializa la nivel practic acest concept echipa de arhitecți condusă de Tudor Vlăsceanu a pornit de la un calcul mai mult sau mai puțin complex, conform căruia fiecare bucureștean beneficiază de un spațiu personal de 94,4 m2. Prin urmare, în pavilionul României a fost expus un corp arhitectural ce include o suprafață desfășurată de 94 m2. Acest corp va fi înconjurat de un coridor îngust.

Spațiul principal de 94 m2 poate fi experimentat, pe rând, doar de o singură persoană. Odată ce o persoană intră în acel spațiu are loc o translație către scara de 1:1 a relației dintre om și spațiul care îi aparține, iar astfel pot fi decodate diferitele semnificații ale spațiului. Practic, prezența acelui corp arhitectural în formă aproape dreptunghiulară delimitează două spații diferite, care pot fi, la fel de bine, două lumi distincte. Primul spațiu este cel planificat prin amplasarea corpului arhitectural, iar cel de al doilea este un spațiu oarecum accidental, definit însă de primul spațiu. Astfel, spațiul din interiorul obiectului reprezintă un spațiu personal, sacru, privat și abstract, iar coridorul din jurul obiectului reprezintă un spațiu colectiv, exterior, public și profan. Punctul culminant pe care fiecare vizitator îl atinge în timpul drumului său inițatic este intrarea în spațiul sacru dinspre spațiul profan, un adevărat moment revelator.

Partea interioară, un spațiu personal, privat, sacru

Spațiul din interiorul obiectului este iluminat natural printr-o deschidere circulară în tavan, dar și prin alte trei puncte aflate pe trei dintre pereții perimetrali. Prin acest joc, vizitatorul care experimentează spațiul său sacru este dotat cu principalele coordonate geometrice de care are nevoie.

Un alt aspect extrem de interesant este faptul că pereții perimetrali sunt dotați cu vizoare prin care vizitatorii care se află pe coridorul exterior pot privi înăuntru, pregătindu-se astfel pentru pasul care vor urma să-l facă. Datorită acestui detaliu, vizitatorul nu este introdus în mod violent într-un spațiu pe care trebuie întâi să-l conștientizeze, să-i adulmece existența.

Momentul translatiei la 1:1

Astfel, momentul revelator al translației la 1:1 nu va lua pe nimeni pe nepregătite.

Proiectul național al României a făcut furori în presa internațională. Publicația britanică BDOnline consideră că România strălucește la această ediție a Bienalei și ar merita cel puțin o mențiune specială, mai ales că proiectul a fost propus, realizat și prezentat de cea mai tânără echipă de arhitecți din istoria bienalei, întrucât toți membri echipei au 25-26 de ani.

Arhitectul olandez Rem Koolhaas a câștigat Leul de Aur pentru întreaga carieră la Bienala de Arhitectură de la Venezia din acest an. Premiul i-a fost înmânat de către Kazuyo Sejima, directorul general al Bienalei, fiind un premiu extrem de important având în vedere că Rem Koolhaas se află, probabil, la mijlocul carierei sale de arhitect și, nicidecum, la sfârșit, lucru pe care artistul l-a și subliniat dealtfel: ”Primirea acestui premiu este un moment extrem de minunat, cu atât mai mult cu cât l-am primit la mijlocul carierei mele. Fără îndoială, primirea acestui premiu mă va încuraja să continui munca cu și mai multă responsabilitate”.

Motivând acordarea prestigiosului premiu, Sejima a declarat că: ”Rem Koolhaas crează clădiri care aduc oamenii laolaltă, formând astfel țeluri ambițioase în arhitectură. Influența sa asupra lumii a trecut demult de sfera restrânsă a arhitecturii. Oameni din cele mai variate domenii de activitate sunt uimiți de libertatea pe care o degajă operele sale”.

Sursa: Archiworld.com

Proiecte semnate de Rem Koolhaas

Analizând statisticile furnizate de Institutul National de Statistică putem afirma că sectorul construcțiilor se află încă într-o puternică recesiune, chiar dacă, per ansamblu, lucrurile s-au mai îmbunătățit în comparație cu alte luni.

În luna iunie 2010, volumul lucrărilor de construcţii a crescut faţă de luna mai 2010, atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 46,7%, respectiv cu 16,6%. Faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut ca serie brută cu 5,2% şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 8,5%. În semestrul I 2010, comparativ cu semestrul I 2009, volumul lucrărilor de construcţii, a scăzut ca serie brută, cu 15,7%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 16,0%.

Privind comparativ luna iunie 2010 cu luna iunie 2009 putem observa că suntem afundați în sfera valorilor negative. Faţă de luna corespunzătoare a anului precedent, ca serie brută, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut cu 5,2%. Pe elemente de structură, s-a înregistrat o creştere la lucrările de reparaţii capitale cu 31,7%. Scăderi s-au înregistrat la lucrările de construcţii noi (-10,5%) şi la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente (-7,1%). Pe obiecte de construcţii, s-au înregistrat scăderi la următoarele componente: clădiri rezidenţiale (-20,6%) şi clădiri nerezidenţiale (-8,0%). La construcţiile inginereşti, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 4,7%.
Volumul lucrărilor de construcţii, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în luna iunie 2010, comparativ cu luna iunie 2009, a scăzut cu 8,5%, scădere reflectată la lucrările de construcţii noi (-14,5%) şi la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente
(-4,1%). Creştere s-a înregistrat la lucrările de reparaţii capitale (+22,4%). Pe obiecte de construcţii, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut la clădirile rezidenţiale cu
23,3% şi la clădirile nerezidenţiale cu 9,5%. La construcţiile inginereşti s-a înregistrat o creştere cu 3,2%.

În semestrul I 2010 comparativ cu semestrul I 2009, volumul lucrărilor de construcţii (serie brută) a scăzut cu 15,7%. Pe elemente de structură s-au înregistrat scăderi la lucrările de construcţii noi (-22,5%) şi la lucrările de reparaţii capitale (-8,3%). La lucrările de întreţinere şi reparaţii curente, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 5,8%. Pe obiecte de construcţii, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut la toate componentele astfel: la clădirile rezidenţiale cu 34,0%, la clădirile nerezidenţiale cu 22,4% şi la construcţiile inginereşti cu 0,8%. În semestrul I 2010 comparativ cu semestrul I 2009, volumul lucrărilor de construcţii, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a scăzut cu 16,0%, scădere evidenţiată la următoarele elemente de structură: la lucrările de construcţii noi (-26,0%) şi la lucrările de reparaţii capitale (-12,7%). S-a înregistrat o creştere la lucrările de întreţinere şi reparaţii curente cu 15,0%. Pe obiecte de construcţii au fost scăderi pe toate componentele astfel: la clădirile rezidenţiale (-37,0%), la clădirile nerezidenţiale (-23,6%) şi la construcţiile inginereşti (-0,1%).

Nu există niciun fel de îndoială cu privire la utilitate cărților. Interesant este, insă, faptul că minunatele universuri închise între două coperți pot fi folosite și ca element de construcție. Matej Kren a realiza cea mai mare construcție din lume făcută numai din cărți. Cel puțin până la ora actuală. Construcția se numește ”Scanner” și este expusă la Muzeul de Artă Modernă din Bologna, Italia. Proiectul a fost realizat în colaborare cu Centrul slovac de Informare asupra Literaturii și a fost realizat special pentru muzeul în care este expus.

Instalația consistă într-un tunel gigantic făcut exclusiv din cărți și menit să impună măreție, să inspire reflecție și să confunde perspectivele. Interiorul este placat cu oglinzi, iar prin aceasta ”Scanner” devine o nouă cheie de lectură a percepției spațiale. Această construcție din cărți va fi dedicată unor seminarii și workshopuri organizate în cadrul unui târg de cărți pentru copii. Kren reușește să inspire reverență literară prin folosire cărților ca și material de construcție.

Utilizarea oglinzilor este extrem de interesantă, pentru că acestea au menirea de a crea iluzii, dar și de a le demasca în același timp. ”The Scanner” Devine astfel un loc al demascărilor, un spațiu unde vizitatorul se confruntă cu sine lăsând la o parte orice formă de superficialitate. Un demers lăudabil și un proiect ce merită vizitat dacă vă aflați sau aveți drum prin Bologna.

Japonezii de la Mount Fiji Architects Studio au realizat un nou proiect de excepție intitulat Tree House și situat într-un cartier rezidențial din Tokyo. Particularitatea acestei locuințe unifamiliale rezidă în faptul că este compusă din mai multe arce de lemn de o înălțime tot mai mare care pivotează în jurul unei coloane centrale.

Rolul coloanei centrale este extrem de important în delimitarea interioară a diferitelor spații. Poziționarea centrală a pilastrului de lemn delimitează spațiul în patru direcții, rezultând patru spații distincte al căror funcțiuni sunt determinate în funcție de înălțimea plafonului și de calitatea luminii naturale. Principalele caracteristici ale sufrageriei sunt plafonul înalt și abundența luminii naturale, în timp ce acolo unde este amplasat dormitorul înălțimea plafonului este mult redusă, iar lumina naturală nu este atât de prezentă.

Fiecare arc este inclus într-un cadru de lemn, iar fiecare astfel de cadru este mai înalt cu 55 cm decât cel anterior, prin urmare există o diferență de înălțime de 1,7 m pe măsură ce cadrele de lemn se rotesc 360 de grade în jurul coloanei centrale. Acest decalaj vertical de 1,7 m este principala sursă de lumină a Tree House și se deschide, în același timp, spre o terasă.

Privind din exterior, locuința unifamilială proiectată de Mount Fiji Architects Studio pare a fi extrem de simplă. Situl pe care această locuință  a fost amplasat este extrem de pretențios din cauza supraaglomerării rezidențiale. Suprafața pe care arhitecții puteau proiecta era extrem de redusă, prin urmare ei s-au ghidat după modelul copacilor într-o junglă deasă. Dat fiind desișul de la nivelul solului, copacii aleg să crească mai mult. Același principiu a fost aplicat și în cazul Tree House.

Detalii tehnice

Titlu: Tree house
Funcțiune: Private residence
Locație: Tokyo, Japan, 2009
Suprafața terenului: 162.69 m2

Suprafața construită: 78.76 m2
Suprafața desfășurată: 80.45 m2
Etaje: 2
Structura: Lemn

Alte poze